O alta problema privind separarea puterilor in stat este modul de numire al membrilor C.S.M. si al magistratilor.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Iata amestecul puterii legislative si a celei executive in justitie. Daca se vrea ca politicul sa nu aibe influenta asupra justitiei atunci membrii CSM nu trebuie validati de nimeni iar Senatul sa nu aibe cei doi reprezentanti in CSM. Ministrul Justitiei nu trebuie sa faca parte din CSM dar el ar putea fi invitat la lucrarile in plen.
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.
Iata cum numirea in functie a judecatorilor si procurorilor se face de catre puterea executiva. Statutul procurorilor(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
Ministrul este un om politic. In ce consta „autoritatea” lui fata de procurori? Nu este precizat. Atunci unde este independenta lor fata de puterea executiva?
Ce bine ar fi daca Parlamentul ar face legi, Guvernul sa le puna in aplicare si nu sa legifereze iar Justitia sa faca dreptate pe baza legilor. Utopie?